Sinceritate si comunicare
Mi-am dat seama cat de importanta este sinceritatea, sau, mai precis, comunicarea.
Avem mereu tendinta de a ne feri, ne este teama sa dam glas propriilor noastre ganduri, idei sau dorinte. Nu spunem direct ceea ce vrem, pentru a nu fi judecati. Sau pentru ca stim ca e posibil sa gresim si sa regretam.
Asa ca alegem o alta cale: cea a aluziilor, a sugestiei. Vrem ca lumea sa inteleaga ce dorim, fara sa fie nevoie sa si spunem. Ori, eventual, noi rostim un cuvant, ei termina fraza.
Ceva de genul : « – Ce ai ?
-Nimic.
-Inseamna ca am eu ceva… »
Pacat ca lucrurile astea se intampla doar in reclame sau in filme. In “real life”, trebuie sa ceri ca sa primesti. Pentru ca nimeni nu-ti poate citi gandurile. Si nu stim ce ecou aduce un cuvant spus de noi in sufletul celorlalti.
Oare am ajuns sa ne complicam singuri vietile? E cazul sa alegem: ori e alba, ori e neagra? Cand a incetat griul sa mai fie o optiune?