Te iert! Sau nu…
Oamenii gresesc. Oamenii insala. Oamenii mint. Unii fac, altii suporta consecintele faptelor lor. Dar…oamenii mai au si o alta putere miraculoasa, care poate inlatura toate celelalte neajunsuri: oamenii iarta.
Cu greu, cu “imi calc pe inima”, cu frica de a gresi si de a regreta, dar iarta. Si e foarte bine ca o fac. Mereu m-am intrebat…cum pot fi unii atat de orgoliosi incat sa renunte la fericire, sa ii dea pur si simplu cu piciorul si sa sufere, inchisi intre peretii propriei inimi, doar din pricina orgoliului? E o boala a inimii, orgoliul asta. Ar trebui sa existe medicamente speciale pentru a-l trata. Ne face sa actionam necugetat, sa varsam lacrimi pentru nimic si sa suferim in van. De ce sa plangi cand ai putea avea infinite motive pentru a zambi?
Nu spun ca nu exista si cazuri in care iertarea nu-si are rostul. Atunci cand devine umilire, cand persoana respectiva nu merita poate nici macar o privire sau un gest. Atunci cand i-am dat toate sansele posibile si nu mai avem niciuna disponibila. Cand vedem ca nu ne poate imbunatati viata in niciun fel, ci doar poate sa ne-o strice. Dar…uneori, iertam si atunci. Suntem un pic sadici cu noi insine. Ne atrage ceea ce ne face rau si nu ne invatam niciodata minte.
Sunt la poli opusi orgoliul prea mare si trecerea cu vederea peste prea multe. Dilema mea este: cum trasam o limita care sa le delimiteze? Si cand ne dam seama ca am trecut peste limita respectiva? Cand trebuie sa iertam si cand nu?
Sa ai puterea sa ierti,sa stii sa ierti este o mare calitate.
Unii dintre noi stiu sa-si organizeze viata,sa se concentreze pe lucrurile cu adevarat importante,stiu sa-si faca viata frumoasa,prin lucruri marunte dar bine punctate.Altii insa, reusesc sa complice si lucrurile simple si aici intervine orgoliul.
Din orgoliu suferim si ii facem si pe altii sa sufere.Renuntam la fericire,la liniste din orgoliu.
Probabil cel mai bine ar fi ca,inainte de a actiona sa ne gandim daca asta ne va face noua bine,daca asta ne va face sa fim impacati cu noi insine,daca merita sa iertam ,daca merita sa fim orgoliosi.