Haos organizat.
Viata nu inseamna echilibru si perfectiunea e mult prea departe de sfera sentimentala a fiecarei persoane.
Oamenii sunt fiinte ciudate, ce par a avea o atitudine haotica, atunci cand e vorba despre sentimente si despre alegerea celor ce-i inconjoara.
Toti dam si, bineinteles, toti luam. Pana acum suna cinstit, corect si balanta pare ideala. Singura problema e ca aceste doua actiuni nu se rasfrang asupra acelorasi persoane. Unii primesc, altii ofera. Unii asteapta, altii actioneaza. Si fiecare jucam, pe rand, aceste doua roluri. Cel ce iubeste si cel ce este iubit…Ne complacem in ambele.
Dorim senzatii de orice natura si avem nevoie de persoane care sa ni le ofere. Viata inseamna un cumul de senzatii. Verbul “a trai” poate fi, cu usurinta, inlocuit cu “a simti”. Sunt echivalente.
Suntem niste egoisti, prin natura noastra. Profitam, intr-un fel sau in altul, de altii. Ne “folosim” intr-un sens pozitiv de ei pentru a obtine fericirea relativa. De la fiecare om cu care interactionam obtinem ceva, un gand, o idee, o senzatie, un sentiment, un fluture in stomac, un zambet, o bucurie de moment, o lacrima, un sfat si lista poate merge spre infinit. Pe cei care sunt incapabili sa ne ofere orice tip de sentiment si ne lasa indiferenti ii indepartam, poate involuntar uneori. Eu, cel putin, urasc superficialitatea cand e vorba despre suflet.
La randul nostru, suntem un fel de unelte prin care altii isi obtin fericirea si incercam sa daruim, in masura in care suntem capabili. E chiar un fel de-a ne crea si noua o anumita senzatie. E o adevarata placere sa simti ca un om zambeste datorita tie.
Problema e ca..de cele mai multe ori dam exagerat de mult unor persoane, suntem in stare de orice sacrificiu, fara sa asteptam reciprocitate. Ratiunea e abolita si parem doar..inima. Uneori se intampla ca aceste persoane sa fie tocmai cele ce nu merita ori nu sunt dispuse sa ne intoarca vreodata sacrificiul. Noua, insa, nu ne pasa. Am descoperit bucuria de a darui din suflet. De la altii luam tot ce ne este oferit, chiar daca stim ca nu vom putea intoarce niciodata. Pur si simplu, nu simtim sa facem ceva. Suntem pasivi si vrem sa ne luam forta din daruirea lor. Cred ca nu exista doua persoane care sa fi realizat o asemenea conexiune sentimentala in care tot ce este dat se intoarce ca sub actiunea unui bumerang.
Perfectiunea unei relatii umane poate fi asemanata cu imaginea noastra, a gesturilor, sentimentelor reflectata intr-o oglinda. Un feedback instantaneu, cu aceleasi gesturi intoarse. Cand…in realitate lucrurile stau altfel. Putin sau mai mult. Gesturile facute intarzie sa apara, uneori sunt intoarse inzecit si alteori asteptam in van. Ori se intampla sa le vedem pe cele pe care nici macar nu am intentionat vreodata sa le facem si de care stim ca nu suntem sufleteste in stare.
E foarte stranie selectivitatea sentimentelor. Doar ca nicio alegere nu e facuta fara noima..Inima are propriile ei standarde, reguli si enigme pe care ratiunea nu a reusit sa le dezlege. Tot ce putem face e sa ne bucuram de ce primim, sa incercam sa daruim cat mai mult si sa profitam de orice senzatie. Egosim si generozitate, fara excese. Doar..sa stim ca ne este si le este bine.
Evanescene – My immortal ( acoustic)