Cafeneaua gandurilor mele

Viata nu inseamna echilibru si perfectiunea e mult prea departe de sfera sentimentala a fiecarei persoane.

Oamenii sunt fiinte ciudate, ce par a avea o atitudine haotica, atunci cand e vorba despre sentimente si despre alegerea celor ce-i inconjoara.

Toti dam si, bineinteles, toti luam. Pana acum suna cinstit, corect si balanta pare ideala. Singura problema e ca aceste doua actiuni nu se rasfrang asupra acelorasi persoane. Unii primesc, altii ofera. Unii asteapta, altii actioneaza. Si fiecare jucam, pe rand, aceste doua roluri. Cel ce iubeste si cel ce este iubit…Ne complacem in ambele.

Dorim senzatii de orice natura si avem nevoie de persoane care sa ni le ofere. Viata inseamna un cumul de senzatii. Verbul “a trai” poate fi, cu usurinta, inlocuit cu “a simti”. Sunt echivalente.

Suntem niste egoisti, prin natura noastra. Profitam, intr-un fel sau in altul, de altii. Ne “folosim” intr-un sens pozitiv de ei pentru a obtine fericirea relativa. De la fiecare om cu care interactionam obtinem ceva, un gand, o idee, o senzatie, un sentiment, un fluture in stomac, un zambet, o bucurie de moment, o lacrima, un sfat si lista poate merge spre infinit. Pe cei care sunt incapabili sa ne ofere orice tip de sentiment si ne lasa indiferenti ii indepartam, poate involuntar uneori. Eu, cel putin, urasc superficialitatea cand e vorba despre suflet.

La randul nostru, suntem un fel de unelte prin care altii isi obtin fericirea si incercam sa daruim, in masura in care suntem capabili. E chiar un fel de-a ne crea si noua o anumita senzatie. E o adevarata placere sa simti ca un om zambeste datorita tie.

Problema e ca..de cele mai multe ori dam exagerat de mult unor persoane, suntem in stare de orice sacrificiu, fara sa asteptam reciprocitate. Ratiunea e abolita si parem doar..inima. Uneori se intampla ca aceste persoane sa fie tocmai cele ce nu merita ori nu sunt dispuse sa ne intoarca vreodata sacrificiul. Noua, insa, nu ne pasa. Am descoperit bucuria de a darui din suflet. De la altii luam tot ce ne este oferit, chiar daca stim ca nu vom putea intoarce niciodata. Pur si simplu, nu simtim sa facem ceva. Suntem pasivi si vrem sa ne luam forta din daruirea lor. Cred ca nu exista doua persoane care sa fi realizat o asemenea conexiune sentimentala in care tot ce este dat se intoarce ca sub actiunea unui bumerang.

Perfectiunea unei relatii umane poate fi asemanata cu imaginea noastra, a gesturilor, sentimentelor reflectata intr-o oglinda.  Un feedback instantaneu, cu aceleasi gesturi intoarse. Cand…in realitate lucrurile stau altfel. Putin sau mai mult. Gesturile facute intarzie sa apara, uneori sunt intoarse inzecit si alteori asteptam in van. Ori se intampla sa le vedem pe cele pe care nici macar nu am intentionat vreodata sa le facem si de care stim ca nu suntem sufleteste in stare.

E foarte stranie selectivitatea sentimentelor. Doar ca nicio alegere nu e facuta fara noima..Inima are propriile ei standarde, reguli si enigme pe care ratiunea nu a reusit sa le dezlege. Tot ce putem face e sa ne bucuram de ce primim, sa incercam sa daruim cat mai mult si sa profitam de orice senzatie. Egosim si generozitate, fara excese. Doar..sa stim ca ne este si le este bine.

Evanescene – My immortal ( acoustic)

Ultimele ore din 2009. Dupa o zi agitata si pregatiri, ascult Pro fm love si privesc bradul.  Ma duc cu gandul inapoi, la anul ce-a trecut. Recenzia ultimului an si-o face aproape oricine, inevitabil. De aceea multi urasc 31 decembrie. E o zi facuta pentru a-ti vedea greselile, esecurile , dar si pentru a zambi la amintirile care-ti vor umple mereu sufletul.

Multi mi-au zis azi ca 2009 a fost un an prost, oarecum. Ca n-au fost planuri implinite si nici toate dorintele realizate. Eu nu pot sa-l definesc in vreun fel: rau ori bun. Sunt multumita si dezamagita in acelasi timp. Nu totul a iesit asa cum mi-am dorit, nu mi s-au indeplinit toate visurile si nici n-am zambit mereu. Dar .. perfectiunea ar fi plictisitoare, nu? Momentele grele, nereusitele si lacrimile  au rolul de a te forma si de a-ti deschide ochii la greselile tale sau ale oamenilor care te inconjoara. A fost un an complex. Din filmul amintirilor care se difuzeaza in capul si-n inima mea, pun pauza la cele frumoase, le contemplu indelung si zambesc din suflet. Peste celelalte trec suficient de repede incat sa nu ma afecteze si suficient de lent incat sa-mi extrag invataturile de minte si sa-mi vad greselile.

Sunt optimista, azi. Asa vreau sa fiu. Am ochii increzatori si mi-am pus multe sperante in 2010. Imi place si ca cifra. Plina, intreaga. N-are cum sa nu fie bine.

Ma gandesc la ceea ce regret din 2009 si ce-as schimba. Apoi realizez naivitatea mea. Nu am cum sa schimb nimic, viata oricum isi va urma cursul si experientele prin care am trecut au locul lor in ea. Iau binele din rau. Ori transform raul in ceea ce ma va ajuta sa fac bine. Nu vreau sa am regrete, doar sa trag o LINIE puternic conturata intre 2009 si 2010.  Sa las ce-a fost in urma. Vreau, cu siguranta, un an mai bun.

2010 e o treapa pentru mine. O multime de lucruri se vor schimba, voi trece la o alta etapa. O sa-mi lipseasca anii de pana acum, desi am zis de-atatea ori ca vreau sa plec. Am avut o copilarie si o adolescenta frumoasa, am fost inconjurata de oameni care au tinut la mine. Am prieteni adevarati, ceea ce nu poate decat sa ma umple de bucurie si mandrie. Le multumesc oamenilor frumosi care mi-au fost mereu alaturi, pe care ma pot baza, pe umarul carora am plans si care mi-au ascultat ofurile. Cu ei o sa-mi petrec sfarsitul de an. Nu cu toti, dar cu majoriatatea. Asa sper sa ramanem tot anul. Va iubesc si sper ca si voi pe mine. [ :p ]

Vreau anul acesta sa-mi iau toate examenele( care vor fi multe rau), sa intru la Jurnalism, asta e dorinta si visul principal, sa am parte de oameni dragi alaturi, de iubire, de senzatii si de momente. Vreau sa invat sa spun DA si NU, atunci cand trebuie, sa stiu sa accept provocari si sa-mi urmez inima si instinctele. Sa nu mai am prejudecati si sa primeze ceea ce simt.

Intru cu o stare de bine in 2010. Vad o foaie alba in fata pe care-o pot colora cum vreau. Acum am sansa sa repar toate greselile, sa fac alegerile potrivite, sa fiu mai buna , mai desteapta, mai frumoasa ( ) ) si, in primul rand, mai putin lenesa – sa nu-mi mai pierd timpul cu lucruri inutile si sa ma bucur de fiecare moment. Si asa timpul alearga si nu-l putem face sa se opreasca atunci cand ne este bine. Sper sa fiu suficient de ambitioasa incat sa-mi duc toate planurile la bun sfarsit. Sa am speranta si incredere in mine. Sa-mi pastrez demnitatea si, orice as face, sa fac pentru ca asa simt si sa fiu mandra de mine.

Vreau sa scriu mai mult.

Va urez cel mai bun an de pana acum, doar dorinte implinite, incredere in propriile forte, planuri duse la bun sfarsit, multa iubire, oameni dragi alaturi si, nu in ultimul rand, sanatate, ca restul se implinesc, cu putin efort. Sa intrati zambareti in noul an si sa nu va piara zambetul pe tot parcursul lui!

Beautiful U R- Deborah Cox

Beautiful U R- Deborah Cox – remix.

The lies
Things may not always go right, for you
In those times
Just leave it behind
Cause sometimes you gotta play the game
Just to survive
Without losing yourself
it’s a fight, it’s true
It takes time
don’t have all the answers
No matter how hard it gets
Hold on to what’s inside

[Chorus]
don’t never let nobody
bring you down girl
don’t never let nobody
tear your world apart
Look in the mirror and see who you are
Beautiful U R

In the dark
The pain chips away at your heart So deep
can’t you see
See the light in the distance
Open up your eyes and look,
look to the sky
And believe
there’s much more to life when your free
that’s the key
And in time
You will find all the answers
Don’t have to lose your pride
Hold on to what’s inside

[Chorus]
don’t never let nobody
bring you down girl
don’t never let nobody
tear your world apart
Look in the mirror and see who you are
Beautiful U R
don’t never let nobody
bring you down girl
don’t never let nobody
tear your world apart
Look in the mirror and see who you are
Beautiful U R

Don’t care what they say anymore
there’s no time to be insecure
I’m leaving it all at the door

She staring it in the face
she’s taking it day by day
I’m finally on my way

[Chorus]
don’t never let nobody
bring you down girl
don’t never let nobody
tear your world apart
Look in the mirror and see who you are
Beautiful U R
don’t never let nobody
bring you down girl
don’t never let nobody
tear your world apart
Look in the mirror and see who you are
Beautiful U R
Beautiful U R
Beautiful U R
Beautïful U R

Garou- Stand up

Dream yourself awake..

Can’t make it through the night
Wicked dreams will haunt you,

When the morning light shines
You try to find your way outside..

Just another day
You try to let them shine
The people disappoint you
Makes you wonder why you cry
You can almost see the end of you !

So come on STAND UP!!
Yeah , put your hands up
It ain’t wrong to be strong
And it’s gonna be gone
And then they won’t come back to you
No no no no ..
WAKE UP !
Try not to break up
If they’re holding you down
Then you rise to the top
Cuz you’re a bad bad girl
And you just can’t stop
No no no ..

Give yourself a break
Listen to your heart
Let your conscience guide you
Never let your guard down
Find out the best of you

Everything you do
And what is done to you
Doesn’t have to change you
It only makes you stronger and stronger
The more they take away from you

You won’t lead no beggars life
And you sure don’t need their bad advice
Or their five cents worth of what they think of you
Sometimes they’re not so into you
Keep your head up above that line, you know
Everybody loses sometimes

Shame shame shame

The things they’ve done to you !!

Reamon- SuperGirl
You can tell by the way, she walks that she’s my girl
You can tell by the way, she talks that she rules the world.
You can see in her eyes that no one is her chain.
She’s my girl, my supergirl.

And then she’d say, it’s Ok, I got lost on the way
but I’m a supergirl, and supergirls don’t cry.
And then she’d say, it’s alright, I got home late tast night,
but I’m a supergirl, and supergirls just fly.

And then she’d say that nothing can go wrong.
When you’re in love, what can go wrong?
And then she’d laugh the nightime into day
pushing her fear further long.

And then she’d say, it’s Ok, I got lost on the way
but I’m a supergirl, and supergirls don’t cry.
And then she’d say, it’s alright, I got home, late last night
but I’m a supergirl, and supergirls just fly.

And then she’d shout down the line tell me she’s got no more time
’cause she’s a supergirl, and supergirls don’t hide.
And then she’d scream in my face, tell me that leave, leave this place
’cause she’s a supergirl, and supergirls just fly

Yes, she’s a supergirl, a supergirl,
she’s sewing seeds, she’s burning trees
She’s sewing seeds, she’s burning trees,
yes, she’s a supergirl, a supergirl, a supergirl, my supergïrl..

Astea sunt melodiile mele de suflet, care ma binedispun intotdeauna si-mi dau forta si incredere in mine. Optimism, zambet, dorinte, sperante si ambitie pozitiva, toate ma definesc acum. LA MULTI ANI!

Imi pleaca toamna. Toamna mea ruginie, frumoasa si lunga. Desi dimineata am mai vazut raze razlete de soare caldut, desi parcul inca e plin de culori si atmosfera autumnala, simt ca-si ia ramas bun. O ceata deasa, o ceata rece a adus in prag de seara, cu boarea ei, mirosul anului ce se sfarseste si-al iernii. Se duc apusurile superbe, pe care le admiram de pe banca mea preferata din parcul plin de frunze. Apusurile pe care le priveam cu ochii de copil major ca pe-un joc. Soarele se juca de-a v-ati ascunselea cu norii. Nuantele de rosu, imbinate cu-albastrul cerului senin si tente de alb-cenusiu se reflectau pe strazi si pe chipuri, infrumusetandu-le. Te duceau intr-o alta lume, intrai in feeria unei povesti. Pulsul toamnei a batut in acelasi ritm cu inima mea. Am iubit-o. Dar pleaca.
Vin frigul alb si fulgii cu speranta stralucitoare. Deja-mi miroase a portocale si-a brad. Are si iarna farmecul ei si, desi-l urasc, mi-e dor de frig. Vreau nas rosu, fular si caciula, scartaitul cizmei pe zapada si batai cu bulgari. Si-apoi un pahar de vin fiert. Si vreau sa simt senzatia aia de bine pe care-o am cand stau infofolita pana la gat si afara e ger.

Ziua finalurilor. Final de toamna, final de povesti care nu duc nicaieri. Toamna permite scuzele copilaresti, pasiunile fara noima. Toamna asculta inima. Iarna vrea ratiune. Iarna te vrea om mare, vrea sa stii sa te aperi de ce nu-ti face bine si sa renunti la visuri de copil. Da, mi-am amintit de ce nu-mi placea iarna…
Noiembrie moare. Un noiembrie ce-si lasa amprenta in inima, ce te face sa-l regreti si sa-l mai vrei. E ca un clopot dintr-un templu, care vibreaza mult timp dupa ce a fost lovit.

“La urma urmei, si maine e o zi.” Chiar daca se schimba decorul si-anotimpul. Chiar daca ne schimbam cu fiecare zi care trece…

Noiembrie moare. Mintea e goala. Haosul de gandurile trecute n-o mai apasa.
Abis si vis de alb. Culorile se sterg de pe pelicula…

Viata mea depinde de o tenta intamplatoare de culoare vie dintr-o incapere, de un cer senin de dimineata, un anume parfum pe care l-am adorat candva si care imi trezeste o aminte subtila, un citat dintr-o carte uitata peste care am dat inca o data, o cadenta dintr-o melodie care-mi ajunge pana la inima.

Azi e ziua in care voi fi fericita. E ziua in care vestile rele nu vor mai exista.

Ziua in care voi darui cu generozitate zambete pe care nici macar nu le voi cere inapoi. Ziua in care voi rade zgomotos si ma voi alinta la nesfarsit.

Azi e ziua fara certuri. Pentru ca nimic nu poate fi atat de grav incat sa ma faca sa-mi intorc privirea de la frunza ce cade molcom sub ochii mei. Danseaza primul si ultimul sau dans si mie-mi sta gandul la probleme fara importanta? Nimicuri.

De fapt, astazi e ziua in care ma voi indulci cu dulci nimicuri. Voi sta pe o banca in parcul cu tei, voi mirosi toamna si o voi lasa sa-mi patrunda in piele. Voi privi copiii care se joaca si ma voi amuza cand o sa-i surprind discutand foarte serios despre probleme existentiale, incercand sa joace rolul de “om mare”. Infricosator rol, totusi.

Voi manca ciocolata si clatite, voi bea cafea fierbinte, amara si cu-n strop de zahar de dimineata si-un ceai fierbinte in miez de zi. Ma voi plimba prin locuri de-atatea ori vazute, dar doar acum colorate in visiniu, galben, verde si maro.

Imi voi pune piesele preferate pe repeat.. Voi deschide geamul si voi mirosi racoarea diminetii de octombrie.

In prag de seara, vreau o baie cu spuma fierbinte, un film care sa ma faca sa visez si-un somn linistit. Si cand o sa ma trezesc…vreau lenevirea aia de dimineata, cand ti se pare ca niciun loc din lume nu e mai primitor decat patul tau si nimic nu e mai calduros decat pilota ta cea verde inchis.
Azi, vreau zi perfecta de toamna.